De-a lungul timpului, omul a fost preocupat să studieze. Grecii, egiptenii, romanii și-au dat silința să acumuleze cunoștințe care sa le facă viața mai ușoară. Învățații erau prețuiți la curțile regilor și  ale împăraților. Filozofii au reprezentat modele pentru generații întregi. În Evul Mediu au apărut universități, colegii regale unde se studia opera filozofilor antici.

 În epoca modernă educația celor bogați va fi completată cu cea a celor săraci. Iluminiștii au avut rolul de a culturaliza „marea masă” de analfabeti. Oamenii încep să își pună întrebări, să gândească și să ia parte activ la conducerea societății. Votul universal avea să aducă schimbări în acest sens. În perioada de după Primul Război Mondial educația va deveni prioritară pentru unele state. Se va investi în școli, centre de cercetare și în laboratoare. În cel De-al Doilea Război Mondial se va pune în practică ceea ce se studiase în perioada interbelică, pentru a aduce un plus de valoare statelor combatante.

În Țările Române se studia în școli și universități din spațiul românesc sau în străinătate. Cei cu dare de mână studiau în centre universitare apusene. Vor forma clasa politică de elită după 1848, care a militat pentru obiectivele fundamentale ale neamului: independența și unirea.

În privința învățământului militar mediu din România, putem spune că a format generații de cadre militare, care au luat parte la cele mai importante momente ale istoriei naționale.

Articol scris de prof. dr. Adrian Ilie