Monografia liceului militar din Constanța

• 

• 

Monografia Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza” Constanța – episodul I

Începem a vorbi despre monografia colegiului și vom împărtăși cu dumneavoastră fragmente din această lucrare, pe parcurs ce prinde viață.
Lucrul la monografia colegiului a început din toamna anului trecut cu faza de documentare, de inventariere a surselor, de strângere a informațiilor, a fotografiilor sugestive pentru realizarea unei lucrări de asemenea amploare. Își vor aduce contribuția prof.dr Adrian Ilie si cdr (r) dr. Marian Moșneagu.

Începuturile învățământului de marină datează din 1881, la 3 octombrie prin înființarea Școlii copiilor de marină de la Țiglina (Galați), prin Înaltul Decret nr. 2408.

Elevii aveau vârsta cuprinsă între 12-15 ani, iar școlarizarea urma să se desfășoare pe parcursul a trei ani. Erau pregătiți inițial numai militari de grad inferior ( caporali, sergenti, subofițeri). Absolvenții se angajau să servească interesele patriei în flotilă, timp de 4 ani. După finalizarea anului I, elevii erau distribuiți în cele două sectii: punte și mașini. La sfârșitul anului II elevii erau împărțiți pe specialități, tinând cont și de opțiunile exprimate de aceștia. La finalul anului III de studiu, absolvenții ce impliniseră vârsta de 17 ani erau ridicați la gradul de caporal si primeau repartiție în unitățile de pe navele marinei.

Monografia Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza” Constanța -episodul II

Încă din anul 1881 a fost comandată o navă-școală ( bric)  la Londra la Thomas Iron Works and Shipbuilding Company. Nava era cu propulsor și elice, pusă în mișcare de o mică mașină Compounde. Nava a intrat în portul Galați la 12 august 1882, sub comanda maiorului Vasile Urseanu. Bricul „Mircea” avea să inițieze în tainele marinăriei mii de tineri, începând cu cadeții Școlii de marină de la Țiglina. Aceștia aveau să deprindă tainele vieții de marinar și să străbată mările și oceanele învolburate ale lumii.

Unul dintre primii comandanți ai școlii a fost colonelul de marină Mihail Drăghicescu, ce era un profesor desăvârșit, având o ținută morală și profesională de excepție. Un adevărat savant, a fost pasionat de realizarea unor studii despre „Istoricul principalelor puncte de pe Dunăre și Marea Neagră”.

Printre disciplinele pe care le preda cadeților se număra Geografia marinărească, Astronomia, Cosmografia și calculele nautice. Asemeni marilor navigatori care au realizat explorările geografice după a doua jumătate a secolului al XV-lea, colonelul Mihail Drăgicescu a inițiat tinerii în tainele marinăriei, a orientării după astre, a realizării și interpretării unor hărți sau portulane. A fost un profesor dur, dar în acelați timp blând, fiind apropiat de cadeți și încurajându-i să devină mai buni. Cu un talent oratoric deosebit, reușea să îi uimească pe elevi, aceștia rămânând multă vreme după prelegere, impresionați.

După anul 1897 școala își va lua denumirea de Școala Marinei, funcționând până în anul 1904. Colonelul Mihail Drăghicescu poate fi considerat un „deschizător de drumuri” în domeniul învățământului naval din țara noastră.

Monografia Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza” Constanța – episodul III

Printre directorii de studii și profesori ai Școlii copiilor de marină de la Țiglina iar mai apoi de la Constanța, îi putem aminti pe: viceamiralul Vasile Scodrea, contraamiralul Ilie Irimescu, comandorul Eugeniu Botez ( scriitorul Jean Bart).

Vasile Scodrea s-a născut în anul 1873 și a absolvit, în anul 1898, cursurile Academiei Navale din Livorno – Italia. După absolvirea studiilor a fost încadrat ca director de studii și profesor la Școala de Marină din Constanța (1898-1899), apoi a comandat marșul de instrucție al bricului-școală „Mircea” din 1899. La data de 1 aprilie 1909 a fost numit director al Diviziei de Mare și comandant al bricului-școală „Mircea”.

Ilie Irimescu, deținea în anul 1893 funcția de comandă la bordul crucișătorului „Elisabeta”. Pentru o scurtă perioadă a deținut funcția de director de studii al Școlii copiilor de marină de la Țiglina, în anul 1882, avându-l ca subdirector de studii pe căpitanul Emanoil Koslinski. Printre cadrele didactice din acea perioadă îi putem aminti pe lt. A. Calotescu și lt C. Mănescu, ce se ocupau cu pregătirea militară a cadeților, în timp ce I. Cetățeanu, preda Limba Română și Istoria națională, iar A. Braunn preda Limba Italiana, atât de necesară pentru continuarea studiilor superioare. Savantul Grigore Antipa se îmbarcă pe crucişătorul „Elisabeta”, aflat sub comanda lui Ilie Irimescu și efectuează o călătorie de studii înconjurând Marea Neagră, timp de nouă luni, cu escale mai lungi la Sevastopol şi Odessa, pentru a onora o promisiune făcută regelui.

Eugeniu Botez (Jean Bart), a fost profesor de istorie, geografie și de gramatică la Școala de Marină din Constanța, deținând și funcția de director de studii în perioada 1902-1903. Jean Bart a fost atras de mare, a făcut practică pe Bricul „Mircea” și a avut funcții de comandă pe acesta. A insuflat tinerilor cadeți ai marinei spiritul de aventură și dorința de cunoaștere.

Acești marinari destoinici au condus și au modelat caractere puternice atât de necesare Marinei Române în perioada interbelică.

Monografia Colegiului Național Militar Alexandru Ioan Cuza – episodul IV

Eugeniu Botez – marinar și scriitor. O viață dedicată mării.

Născut în familie de militari, tatăl său remarcându-se în războiul ruso-româno-turc din 1877-1878. L-a avut ca dascăl pe Ion Creangă, la Păcurari, Iași. Cu acest prilej îl va cunoaște pe poetul național Mihai Eminescu,  Va urma cursurile Liceului Militar din Iași (1889-1894), iar peste doi ani va absolvi Școala de ofițeri de la București, cu gradul de sublocotenent. Va fi instruit și la bordul Bricului „Mircea”, călătoria fiind expusă sub forma unui „Jurnal de bord”, publicat în anul 1901 și republicat în 1916 și 1921. Revista Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza”, se numește „Jurnal de bord”, iar acest lucru vine să aducă un omagiu marinarului și omului de litere Eugeniu Botez sau Jean Bart. Pseudonimul literar –Jean Bart- fusese împrumutat de la un faimos corsar flamand ce trăise în secolul  al XVII-lea.

Eugeniu Botez a fost profesor de istorie, de geografie și de gramatică la Școala Copiilor de Marină și mentor pentru cadeții care învățau tainele marinărești pe bricul „Mircea”.

A urmat Școala de aplicație a marinei ajungând la gradul de comandor. Va deveni secretar al Revistei maritime.

Ionel Teodoreanu vorbea despre Jean Bart ca fiind „mare ca un cavaler cruciat, dar blajin… Părea mereu aplecat pe o vioară, cu o visătoare atenție”.

A publicat multe romane și schițe. În 1931 a ieșit de sub tipar <<O corabie românească. Nava Școală bricul „Mircea”>>, precum și „Pe drumuri de apă”.

A fost fascinat de mare, de călătorii, de a scrie și de a împărtăși cu alții trăiri, sentimente generate de singurătate, neliniște, fericire, descoperire și cunoaștere.

Monografia Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza” Constanța  episodul V

Școala Copiilor de Marină de la Constanța

În anul 1920, la Constanța lua ființă Școala Copiilor de Marină, prima treaptă a institutului maritim, fiind transferată de la Țiglina. A funcționat până în anul 1928. Un absolvent al acesteia a fost cunoscutul scriitor Geo Bogza, un iubitor al mării, al călătoriilor și al Dobrogei. 

Între anii 1921-1925 urmează cursurile Școlii de Marină din Galați și ulterior de la Constanța. A fost atras de Dunăre și de Mare, poate și datorită faptului că tatăl său Alexandru Bogza era lucrător în marina comercială. În 1921 la moartea tatălui său va începe cursurile Școlii de Marină.

 În poezia „Eroare”  poetul cu regret spunea despre sine: „ Iar eu nu eram decât bietul catarg / Al unei corăbii de mult sfărmate”, gândul său fiind legat de mare, corăbii și regrete.

A iubit Dobrogea, teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră, un loc încărcat de istorie și sacralitate. „În orice ţară ar fi fost să ajung, de orice forme ale vieţii aş fi fost înconjurat, gândul – iar apoi întreaga mea fiinţă – s-a întors de fiecare dată în Dobrogea, la praful şi mărăcinii ei, la vântul ei de stepă, la chipul ei teluric şi generos. Oriunde m-aş fi aflat, dorul de ea mă ajungea în cele din urmă. Dobrogea! Dobrogea! Pe fata aceasta ciudată, fiică de rege get şi de dansatoare tătăroaică, eu am iubit-o de pe vremea când umbla cu picioarele goale în ţărână”, după cun scria în 1972 în  „Privelişti şi sentimente„.

De la 1 octombrie 1928, în baza Decretului nr. 2.066, Institutul maritim s-a unit cu Şcolile de mecanici şi electricieni rezultând Şcoala de specialităţi ale marinei, având ca scop pregătirea de maiştri militari de specialitate. În cadrul Şcolilor de specialităţi ale marinei funcţionau Şcoala copiilor de marină, Şcoala elementară, Şcoala de brevetaţi şi Şcoala submaiştrilor. Durata de şcolarizare era de 5 ani din care doi ani la Şcoala copiilor de marină, un an la Şcoala elementară, un an Şcoala de brevetaţi şi un an Şcoala de submaiştri, aceasta din urmă fiind treapta superioară, definitorie în cadrul Şcolii de specialităţi a marinei.

În anul 1938, potrivit ordinului Ministerului Apărării Naţionale nr. 1.812, Şcoala de specialităţi a marinei a luat denumirea de Şcoala de submaiştri.

Cadrele bine instruite erau necesare Armatei Române, în condițiile în care norii negri ai războiului se vedeau din ce în ce mai des pe cer și amenințau securitatea statelor.

Monografia Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza” Constanța (episodul VI)

În anul 1908, şcoala copiilor de marină se mută la Constanţa, în actuala locație a Muzeului Marinei Române. Aici își  va desfășura activitatea profesorul Eugeniu Botez, cunoscut în literatură sub pseudonimul Jean Bart.

Odată cu înfiinţarea Corpului Maiştrilor Militari, prin Decretul nr. 2064 din 1909, şcoala se reorganizează sub denumirea de Şcoala de marină a maeştrilor șefi de specialitate, sub comanda lt.cdor Vasile Scodrea, fost comandant al Școlii copiilor de marină de la Țiglina.

Declanşarea celor două războaie balcanice și a Primului Război Mondial, a condus la mutarea în pripă a şcolii de la Galaţi şi, ca urmare a desfășurării evenimentelor, la întreruperea cursurilor. Elevii sunt detaşaţi în unităţile Marinei militare, mulţi dintre ei participând la acţiunile de luptă purtate de unităţile de nave. Ca urmare a acestei participări, elevii Constantin Budeanu și Alexandru Meșter și-au pierdut viața în confruntările militare.

Începând cu anul 1920, Şcoala de Maeştri a fost reorganizată, funcţionând cu două instituţii, pregătind specialişti cu studii medii pentru marină: Institutul Maritim cu sediul în Constanţa, pe strada Traian, nr.41 şi Şcoala de Mecanici şi Electricieni cu sediul în Sulina.

Comandorul Petre Bărbuneanu, a devenit comandantul Școalelor Marine, începând cu 1 aprilie 1924, pe care le-a organizat după modelul celor din Brest și Livorno, locul unde și-a desăvârșit pregătirea militară. Din 1926 a deținut alte funcții în cadrul Bazei Navale Maritime, iar la 1 octombrie 1928, a revenit la conducerea Școlii Navale, demnitate pe care o va deține până în anul 1931.

Institutul Maritim cuprindea:

• Şcoala copiilor de marină, cu durata de trei ani;
• Şcoala instructorilor de specialitate, cu durata de un an;
• Şcoala de maeştri, cu durata de 2 ani.

Începând cu 1 octombrie 1928, funcționează în Constanţa sub numele de Şcoalele de specialişti ale marinei, având ca obiectiv pregătirea tinerilor care doresc a îmbrăţişa o carieră militară în specialităţile de punte.

În 1929, era adus noul drapel de luptă al școlii, prilej cu care comandantul Petre Bărbuneanu a ținut un discurs despre importanța drapelului pentru unitate.

      La 17 mai 1939, Velierul „Mircea” (II)  poposea în țară, în portul Constanța, fiind construit în perioada 1938-1939, de compania „Blohm und Voss” din Hamburg. Acest velier urma să asigure pregătirea viitorilor ofițeri și subofițeri ai Marinei Române.

Cel de-al Doilea Război Mondial îi regăseşte pe elevii școlii, în practică şi stagiu la nave.  În acest război au căzut la datorie 12 elevi şi un ofiţer profesor. Elevii marinari și-au adus contribuția la victoria împotriva celor care atentau la independența și suveranitatea națională.