Pentru doi frați din București, alegerea carierei militare nu a fost doar o opțiune educațională, ci o decizie de viață, construită pe exemplu, susținere familială și motivație personală. Unul dintre ei trăiește deja rutina de elev militar, celălalt o privește ca pe un obiectiv imediat. Îi unește nu doar legătura de sânge, ci și dorința de a deveni ofițeri ai Armatei României.
Fratele mai mare este elev în clasa a X-a la Colegiul Național Militar Alexandru Ioan Cuza, iar cel mai mic, Vidinei Alexandru, în vârstă de 14 ani, este elev în clasa a VIII-a la Școala Gimnazială Nr. 169, din București, Sector 6. Între ei este o diferență de doar un an și nouă luni, dar experiențele trăite de fratele mai mare au fost suficiente pentru a deveni un reper solid în alegerea celui mic.
Exemplul care a deschis drumul
Primul contact cu ideea unei cariere militare a venit din familie. „Când un verișor mai mare a încercat, am decis că vreau și eu. După ce am intrat, fratele meu și-a dorit să-mi calce pe urme”, mărturisește fratele mai mare. Decizia a fost luată rapid, dar nu în lipsa susținerii. Familia a avut un rol esențial, oferind încredere și sprijin constant, indiferent de dificultăți.
Pentru ei, uniforma militară înseamnă, înainte de toate, responsabilitate și mândrie. „Nu este doar o haină, ci un angajament”, spun cei doi, conștienți că drumul ales presupune reguli stricte, efort și perseverență.
Sprijin reciproc, fără menajamente
Relația dintre frați este una construită pe sinceritate și susținere reală. „Ne spunem adevărul, chiar și atunci când e greu de auzit. Nu încercăm să îndulcim situațiile. Asta ne motivează mai mult să ieșim din momentele dificile”, explică fratele mai mare.
Pentru Vidinei Alexandru, alegerea Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza” a fost una firească. Apropierea de rudele din Constanța și dorința de a nu-și împărți părinții între două colegii militare diferite au cântărit mult. „Până la urmă, nu contează atât de mult colegiul, cât academia militară. Acest lucru m-a determinat să aleg același drum”, spune el.
Viața de elev militar: provocări și confirmări
Programul zilnic este strict: studiu, instrucție, multă organizare. Adaptarea nu a fost ușoară. Anul I a adus și cel mai dificil moment, când gândul renunțării a fost real. Sprijinul familiei a fost însă decisiv. „Mi-au spus că mă vor susține orice aș alege, dar să mă gândesc bine. Atunci am realizat că vreau să rămân.”
Confirmarea alegerii a venit în timp, odată cu maturizarea colectivă și sentimentul de apartenență. „Elevii dintr-un colegiu militar sunt mai maturi decât cei dintr-un liceu civil. Iar mândria rudelor a contat enorm”, completează el.
Privind spre viitor: mări și cer
Deși sunt pe același drum, visele lor profesionale diferă. Fratele mai mare își dorește o carieră în Forțele Navale Române, în timp ce Vidinei Alexandru se vede în Forțele Aeriene Române. Amândoi se proiectează ca ofițeri ai Armatei României, conștienți că drumul este lung și că specializările se pot schimba, dar valorile rămân aceleași: disciplina, respectul, corectitudinea și stima de sine.
Un mesaj pentru elevii de gimnaziu
Celor care se gândesc să îmbrace uniforma militară, cei doi le transmit un mesaj clar: este nevoie de ambiție, disciplină și spirit de echipă. Trebuie să accepți reguli, muncă susținută și un program strict. Emoțiile și teama sunt firești, dar satisfacția pe termen lung merită efortul.
„Dacă îți dorești cu adevărat, merită să încerci. Nu te lăsa influențat de cei care îți spun ce să faci sau ce să nu faci”, este mesajul lor comun.
Pentru ei, fraza „Acasă suntem frați. În visuri, deja colegi” capătă un sens profund: legătura de familie se transformă treptat în camaraderie. Iar motivația care îi ține pe acest drum este simplă și puternică: dorința de a deveni mai buni în fiecare zi.
